Rss

Cea mai bună strategie este cea care nu se definitivează, deoarece nu prezintă nici unui risc!

Strategia naţională (inclusiv cea energetică) este un “contract” asumat de două entităţi: societatea civilă (cetăţenii), în calitate de BENEFICIAR şi politicienii (inclusiv instituţile pe care acestea le coordonează, conduc sau supraveghează), în calitate de EXECUTANT.

 

Dezbaterea organizată marţi, 5 martie 2013 sub egida Academiei Române privind validarea Pactului Pentru Energie a scos în evidenţă 10 principii care trebuie să stea la baza elaborării unei strategii energetice. Aceste principii ar trebui transpuse într-o Strategie energetică şi asumate de părţi asemenea unui contract.

 

Elementele determinante ale unui contract sunt: obiectivele, preţul, timpul, rezultatele, sancţiunile, penalizările, modul de urmărire şi rezultatele, şi cel mai important semnarea acestuia (asumarea).

 

Obiectivele energetice – pentru a stabili nişte obiective corecte, echitabile şi realizabile părţile trebuie să cunoască sistemele, procesele, mecanismele, legislaţia, istoria evenimentelor, greşelile făcute, să beneficieze de studii de impact, analize cost beneficiu şi de risc etc., ori constatăm că în ultimii 13 ani nimeni nu a mai realizat astfel de studii şi analize complete, şi constatăm că nici una din părţi nu cunoaşte cauzele problemelor existente, ceea ce face ca primul element al contractului – obiectivele – să fie greu de stabilit şi cu atât mai puţin de asumat în special de EXECUTANT.

 

Pretul energiei – în domeniul energetic impactul preţurilor sunt mari, comparativ cu orice altă ramură industrială şi atunci orice modificare a acestuia aduce o reacţie impulsiv-subiectivă din partea cetăţenilor; politicienii care “trăiesc” din ratingul opiniei publice nu pot să şi-l asume fără repercursiuni (orice cost suplimentar din buzunarul cetăţeanului se va transforma într-un vot negativ), astfel încât este dificil pentru orice politician să-şi asume o strategie, să şi asume în ochii cetăţeanului o creştere de preţ indiferent de motiv (dezvoltarea capacităţii de producere a energiei din surse regenerabile, obţinerea energiei prin cogenerare etc.). Preţul, element obligatoriu într-o strategie energetică, face ca aceasta să fie greu de asumat de EXECUTANT.

 

Timpul de implementare – investiţile în domeniul energetic sunt invesţii pe termen lung, a căror rezultat pot dura ani buni, ceea ce face ca elementele asumate astăzi într-o strategie de un EXECUTANT, să fie vizibile peste ani când este posibil ca opoziţia de astăzi să fie la putere.

 

Rezultatele – strategia stabileşte ţintele care trebuie atinse în timpul asumat şi la preţurile stabilite, iar neatingerea acestor rezultate pot determina sancţiuni şi penalităţi pentru EXECUTANT.

 

Derularea – presupune un mod de urmărire a obiectivelor şi raportarea către BENEFICIAR a rezultatelor. Orice abatere a EXECUTANTULUI de la prevederile acestuia, va fi sancţionată cert de BENEFICIAR.

 

În concluzie cel mai bun “contract” (strategie) este cel care nu se scrie niciodată, deoarece nu aduce nici un risc pentru EXECUTANT.

 

Consider că anterior înaintării celor 10 principii, “este necesară” a li se da “asigurarea imunităţii” celor care trebuie să şi asume Strategia Energetică, pentru că altfel se vor simţii amenintaţi şi vor identifica continuu motive de amânare a realizării acesteia.