Rss

Gazele neconvenţionale

Multiplele întrebări privind gazele neconvenţionale, asociate adesea cu gazele şist, îşi pot găsi răspunsul în analiza modului de formare al gazelor în scoarţa terestră, a condiţilor geologice în care acestea se formează şi se acumulează.

Gazele se formează din descompunerea substanţelor organice, captive în mâlul de pe fundul apelor şi migrarea ulterioară spre zone unde se „blochează” şi acumulează formând zăcămintele de gaze. Timpul până la formarea unui zăcământ este de milioane de ani. Acest proces este unul continuu, substanţele organice se descompun şi determină producerea gazelor naturale.

Gradul avansat de epuizarea a acumulărilor de gaze, cunoscute sub forma de zăcăminte de gaz a determinat, în special în SUA, demararea de studii pentru extragerea gazului care nu a apucat să se acumuleze găsindu-se în diverse stadii ale procesului de formare a gazelor (după descompunerea substanţelor organice) şi-sau migrare. Astfel, a apărut noţiunea de GAZ NECONVENŢIONAL.

 

Principiul fracturării hidraulice

Manualul Inginerului Petrolist, volumul 45, apărut la Editura Tehnică în anul 1957, prezenta principiul de fracturarea hidraulică, principiu care nu s-a modificat până în prezent, cu scopul de a pune în legătură aceste acumulări cu gaura de sondă şi a le determina să curgă dinspre sol spre suprafaţă.

Principiul fracturărării constă în injectarea într-o sondă a unui amestec lichid pe bază de apă, la presiune înaltă, care va pătrunde forţat în roca colectoare, producând una sau mai multe fisuri sau lărgind fisurile existente.

Când se opreşte pomparea lichidului de fisurare, fisurile de închid din nou; pentru a le menţine deschise, se introduce în ele o cantitat de nisip cu o anumită granulaţie, împreună cu ultima porţiune de lichid de fisurare care se pompează în strat.

Această operaţie este folosită în România cu mai bine de 50 de ani în urmă, dar a fost utilizată relativ puţin datorită costurilor sale ridicate.

În anii ’50 au fost efectuate fracturări hidraulice la sonde de pe zăcămintele Zemeş, Tazlău şi Moineşti.

În anii 1993-1995 au fost derulate mai multe fracturări hidraulice la sonde de pe zăcăminte de gaze din Transilvania.

 

Gaze neconvenţionale

Gazele neconvenţionale reprezintă în fapt gazul natural care se găseşte în diferite faze de acumulare și/sau migrare dinspre locul unde s-a produs catre locuri unde se acumulează.

Aceste gaze nu pot curge din zăcământ în mod natural datorită proprietăţilor rocii în care aceasta se găseşte şi este necesară realizarea unor operaţii de speciale (fracturare hidraulică) care să permită gazului din rocă să ajungă în gaura de sondă.

Fracturarea hidraulică în zăcămintele convenţionale se face pe sonde verticale (majoritare), aceasta desfăşurându-se pe lungimii de la câţiva metrii la câţiva zeci de metrii.

Gazele neconvenţionale se găsesc ca:

–       gaze cantonate în rezervoare argilo-nisipoase foarte puţin permeabile (curg foarte greu) – Tight Gas

–       gaze sub formă de hidraţi de metan (gaz sub formă solidă, gaz îngheţat)

–       gaz în roca în care s-au şi format prin descompunerea materiei organice:

  • Shale gas – gaz cantonat în argilite, în roca unde s-au format, rocă care conţine materie organică;
  • Coalbed methane – gaz care se găseşte în stratele de cărbune, în mine, galerii tc.;
  • Şisturi bituminoase – roci sedimentare fine care conţin materie organică solidă;

Acest gaz pentru a fi extras este necesar să se realizeze fracturări hidraulice. Aceste fracturări hidraulice sunt realizate, orizontal sau oblic în lungul stratului în care este cantonat gazul, pe lungimi mari, care pot ajunge la sute de metrii şi necesită cantităţi mari de apă pentru fracturare, apă care trebuie sustrasă altor utilizări şi care ulterior trebuie atent gestionată, având în vedere amestecarea cu diverse substanţe chimice.

 

Pro si contra gaze neconvenţionale

Epuizarea resurselor de hidrocarburi, lipsa unor perspective concrete de înlocuire a hidrocarburilor la nivelul cererii mondiale, creşterea preţurilor acestora etc. va determina în viitor exploatarea gazelor neconvenţionale, indiferent de poziţia actuală a unor medii.

Întărirea legislaţiei de mediu existente şi mai ales punerea ei în aplicare, coroborat cu metodele de gestiune a efectelor secundare forării în vederea explorării acestor resurse (şi mai ales stabilirea cine va suporta aceste costuri post forare) sunt elemente care trebuie să îngrijoreze opinia publică.

Safe Drinking Water Act, denumit şi Frac Act adoptat în SUA face în fapt referire la modul de derulare a procesului şi mai exact la gestionarea apelor uzate din activitatea de fracturare, având în vedere cantităţile mari de apă folosite şi calitatea acestei ape după fracturare.

Toate celelalte probleme ale forării pentru exploatarea gazelor neconvenţionale, vehiculate în diverse medii, le regăsim permanent în activitatea de foraj (în orice activitate de foraj), care se desfăşoară în România încă din anul 1857. Accidente care au existat şi probabil vor mai exista, determină diverse situaţii neplăcute, dar ele nu pot fi generalizate ca fiind o practică la toate operaţile de foraj existente aşa cum se sugerează de anumite medii pentru cazul exploatării gazelor neconvenţionale.

 

 

Cine are de câştigat, cine are de pierdut

Important este că din exploatarea resurselor de gaze să aibă toate părţile de câştigat, dar acest lucru depinde întotdeauna de cei care conduc acest proces.

Gazele neconvenţionale pot să diminueze cantităţile de gaze importate, pot să determine diminuarea cantităţii de energie electrică produsă prin metode regenerabile, pot să diminueze importurile de cărbune şi din producţia de cărbune autohton, dar pot să determine şi atitudinea unor companii sau grupuri de interese care au pierdut startul în faţa altora etc. şi ca atare să atragă strategii de persuasiune care să amâne explorarea lor.

Gazele neconvenţionale pot să aducă pe piaţa de gaze, preţuri mai mici decât preţul gazelor la unele din sursele existente în prezent cu efecte benefice asupra consumatorului final.

Gazele neconvenţionale pot să determine după operaţile de fracturare hidraulică un peisaj dezolant de acumulări de apă intoxicată, surse de apă insuficiente pentru alte activităţii specifice care există în zonă.

Oportunităţi fără pericole nu există!

Există în schimb sisteme şi oameni care pot face ca oportunităţile să fie maximizate şi pericolele minimizate. Rămâne pe umerii responsabililor acestei ţări, să identifice cele mai bune sisteme şi cei mai buni oameni care să cordoneze aceste activităţi.

 

Concesionarea gazelor de şist în România

De la explorare şi până la exploatarea hidrocarburilor e cale lungă, inclusiv pentru companii experimentate.

Valoarea unei companii care activează în sectorul petrol şi gaze este cu atât mai mare, şi respectiv acţiunile sunt cu atât mai bine cotate, cu cât aceasta deţine mai multe rezerve şi – sau resurse în concesiune. Având în vedere că sunt tot mai puţine rezerve şi resurse pe planetă care să nu fie concesionate de o companie sau alta, gazele de şist reprezintă printre puţinele atuuri care rămân acestor companii.

În aceste condiţii o evaluare a veniturilor intrinseci, dar şi a celor extrinseci pe care le poate produce concesionarea zăcămintelor de gaze de şist din Romania şi o negociere mai adâncă ar permite obţinerea “preţului corect” în raport cu potenţialii concesionari.

Altfel, s-ar putea să se repete istoria din anul 2004 la “vânzarea petrolului românesc” şi să “plangem” alţi zece ani până să putem să mai renegociem ceva.