Rss

Doar obligând tranzacționarea gazelor pe bursă, nu se vor obține prețuri mai mici la consumatorul final

România este ţara care îşi bazează tranzacţile pe relaţile dintre oameni, contractele fiind doar o formă de protecţie. Lipsa înțelegerii cauzelor care face ca în România să nu existe o piaţă liberă de gaze, determină acțiuni inutile, așa cum este inițiativa unui grup de parlamentari, care au depus un amendament de modificare a Legii gazelor, sub aspectul instituirii obligației tranzacționării integrale a gazelor pe bursă.

Bursa este un instrument care face ca prin întâlnirea cererii cu oferta șă se obțină prețul echitabil, care ar trebui să fie și minim la acel moment dat. Bursa este doar un instrument, oamenii sunt cei care pot face din acesta „un înger sau un demon”. Înainte însă de a se lansa o astfel de obligație, trebuie să se creeze condiţile care să asigure funcţionarea  acesteia. Bursa este o rotiţă într-un mecanism, la care dacă nu i se montează şi celelalte rotiţe nu poate funcţiona corespunzător.

În fapt piaţa gazelor din România, astăzi, este una reactivă în care nu cunoşti ce s-a întâmplat cu gazele proprii, deţinute şi plătite, decât la sfârşitul lunii, când eşti pus şi în faţa faptului împlinit prin a ţi se comunica că ai vândut altceva decât ai contractat. În acest context, în fapt contractul nu mai este un instrument, ci doar o formalitate.

Care prezumăm că sunt riscurile impunerii obligației tranzacționării tuturor gazelor pe bursă, în situația unor lipsuri esenţiale de pe piața de gaze:

1.      Lipsa mecanismelor de alocare a cantităţilor;

Inexistența unor mecanisme de alocare a cantităților vândute, fac ca acele cantități vândute exclusiv prin bursă să nu poată fi individualizate în condițile legii, respectiv există riscul de a nu le putea ulterior regăsi. Acest aspect va determina neîncrederea consumatorilor și frica acestora de a se îndrepta spre bursă.

2.      Lipsa codului reţelei de transport și distribuție;

Gazele achiziționate, trebuie să ajungă fizic la un punct de consum, aceasta presupune parcurgerea sistemelor de transport și distribuție. Codul reţelei este un set de reguli prin care se stabilesc responsabilitățile și drepturile părților, dar și modul în care trebuie asigurată continuitatea curgerii gazelor, penalitățile percepute sau de care beneficiază clientul.  Dacă pentru sistemul de transport există un Cod de rețea, nefuncțional, pentru sistemele de distribuție nu există un astfel de set de reguli. Nu există în sistemul de distribuție, nici măcar impunerea principiului binomial : rezervare de capacitate – cantitate distribuită, care să fie garantată de operatorul de distribuție că va ajunge la punctul de consum. În lipsa acestor reguli apare pericolul ca gaze achiziționate exclusiv prin sistemul bursier să nu ajungă la nivelul, periodictatea şi calitatea stabilită în contractul de tranzacţionare la punctul de livrare fizică.

3.      Lipsa codului depozitelor de înmagazinare;

Lipsa unor reguli detaliate privind procesul de injecţie / extracţie din depozitele de înmagazinare, face ca să nu se poată respecta programele contractuale de injecţie extracţie. Aceasta face ca anumite contracte tranzacţionate pe bursă, care implică inclusiv preluarea-livrarea gazelor din/în depozite, să nu poată să fie respectate urmare a inexistenţei unor reguli detaliate la nivelul funcţionării depozitelor de înmagazinare.

4.      Lipsa codului pieţei gazelor naturale (lipsa modelului de piaţă)

Piaţa de gaze din România, funcţionează „la întâmplare”, în lipsa unui model, conţinând reguli, proceduri şi instrucţiuni clare, în ceea ce priveşte tranzacţionarea gazelor. În momentul de faţă lipsa regulilor privind corelaţia între acţiunile de tranzacţionare şi acţiunile de transport, distribuţie şi înmagazinare, fac imposibilă urmărirea fluxurilor de gaze de la punctul de achiziţie la punctul de livrare. Între aceste instrucţiuni este necesară şi detalierea procedurilor de SWAP. Mai mult în lipsa acestor reguli nu se pot aplica procedurile de matching, procedura esenţială în funcţionarea corectă a pieţei. Astfel, există riscul ca acele gaze tranzacţionate exclusiv prin intermediul bursei să nu le putem urmării după graficul stabilit prin contract şi chiar să nu primim cantităţile plătite în avans.

5.      Lipsa cunoaşterii capacităţilor ferme/intreruptibile/backhaul în punctele sistemelor de transport, distribuţie şi înmagazinare

La 10 ani de la introducerea noţiunii de capacitate pe piaţa gazelor naturale, situaţia se prezintă astfel:

–          la nivelul punctelor de intrare/ieşire din sistemele de transport nu s-a determinat de către operatorul de transport, capacitatea fermă şi intreruptibilă; mai mult nu s-a determinat capacitatea de backhaul pe punctele de intrare/ieşire din SNT, deşi pe piaţa gazelor din România se foloseşte SWAP-ul gazelor (în realitate pe o piaţă de gaze SWAP ul gazelor nu poate fi folosit fără existenţa backhaului!!!);

–          la nivelul sistemelor de distribuţie nu s-a introdus noţiunea de capacitate;

–          la nivelul depozitelor de înmagazinare nu s-a introdus noţiunea de capacitate de injecţie / extracţie, ci doar capacitate în depozitul de înmagazinare, determinând astfel să se ajungă în situaţia de a nu putea extrage proprile gaze din depozite, programele de extracţie nefiind o garanţie, aşa cum este rezervarea fermă de capacitate, ci doar un plan, care în anumite condiţii poate fi neaplicat de operator.

Această ruptură în abordarea comercială, care se bazează pe abordarea binomială în sistemul de transport, inexistenţa acestei abordări pe sistemul de distribuţie şi o abordare pseudobinomială în activitatea de înmagazinare, face ca evaluarea ofertelor la nivelul consumatorului final să fie una dificilă şi să aducă pierderi în momentul în care aceştia sunt obligaţi la tranzacţii exclusiv pe bursă, tranzacții rigide prin definiție.

6.      Lipsa operatorului de echilibrare;

Piaţa de gaze din România funcţionează, aproape exclusiv după temperatura exterioară, contractele fiind puse la zid de aceasta şi făcându le  inutile. De accea transparenţa încheierii contractelor, prin mecanisme bursiere, este inutilă fără responsabilizarea respectării  acestuia de către părţi. Ori de câte ori temperatura aerului creşte sau scade, contractul dispare ca drepturi şi obligaţii. Aceasta se datorează:

–          mentalităţii româneşti de lipsă de responsabilitate,

–          lipsei introducerii mecanismelor de flexibilitate pe piaţa românească, care să permită operarea contractelor  în conformitate cu clauzele din acestea,

–          lipsei operatorului de echilibrare care să aibă responsabilitate, dreptul şi obligaţia de a intervenii în piaţă ori de cîte ori  este necesar aplicând metodele corective, inclusiv penalităţi pentru cei care crează dezechilibre; dar şi metode stimulative;

Operatorul de echilibrare deşi prevăzut de legea gazelor să fie realizat de operatorul de transport, nu există pe piaţa de gaze. Aceasta face ca  în lipsa regulilor şi a unei entităţi responsabile (legea responsabilizează operatorul de transport, dar acesta nu şi a asumat această responsabilitate, nici după instalarea managementului privat), piaţa funcţionează haotic după temperatură şi nu după ce se semnează în contractele tranzacşionate pe bursă. Aceasta face ca înaintea impunerii pe piaţă a unor obligaţii de tranzacţionare exclusiv pe bursă, să se impună și să se realizeze cu prioritate acest operator.

7.      Lipsa mecanismelor de asigurare a flexibilităţii;

Ca un contract semnat, să funcţioneze este necesar să se dezvolte mecanisme secundare prin care să se managerieze derularea contractelor, care astăzi lipsesc în totalitate. Mecanismele care ar trebui să se legalizeze pe piaţa gazelor naturale sunt:

–          Piaţa secundară de capacitate (bine înţeles după determinarea capacităţii de taransport şi disttribuţie şi după introducerea mecanismelor de rezervare de capacitate în sistemele de distribuţie şi pe punctele de injecţie/extracţie din înmagazinare),

–          Înmagazinarea gazelor în conductele de transport şi distribuţie,

–          Introducerea Titlului de gaze şi tranzacţionarea pe bursă a acestor titluri, care să permită schimbul mai rapid şi legal al gazelor, chiar şi înaintea individualizării lui prim măsurare.

–          Introducerea unor mecanisme de împrumut sau depozitare virtuală a gazelor.

Fără aceste mecanisme contractele tranzacţionate pe bursă nu vor putea fi derulate efectiv, putând crea pierderi părţilor semnatare.

8.      Lipsa sistemelor de garantare ieftine;

Piaţa românească, în general şi cea gazelor în mod special datorită sumelor mari de bani şi a marjei comerciale mici, determină un risc extrem de ridicat aferent fiecărei tranzacţii. Tranzacţionarea exclusiv pe bursă va accentua semnificativ acest risc, prin comportamentul unor participanţi care vor apărea în piaţă. În acelaşi timp, instrumentele de garantare tradiţionale sunt extrem de scumpe şi multe dintre acestea sunt greu de executat la momentul unui eveniment. De aceea este obligatoriu introducerea unor mecanisme simple, ieftine, uşor de executat. Între acestea warrantul şi recipisa sunt elemente simple şi foarte utile pe piaţa gazelor naturale. Warrantul este a adeverinţă specială de depozit de gaze cu caracter de dispoziţie asupra mărfii.
Recipisa dovedeşte că marfa se află în depozit, iar warrant-ul este documentul cu care se poate garanta o tranzacţie.

9.      Lipsa unei Case de Compensaţii;

Alături de sistemele de garantare ieftine, funcţionarea bursei trebuie să fie însoţită de  constituirea unei Case de Compensaţii, care să garanteze cel puţin toate tranzacţile mici. Lipsa acestui intrument va aduce multe probleme şi mari pierderi pe piaţă, dar şi opoziţia faţă de bursă. Burse care funcţionează în ţări cu o corectitudine exemplară, nu – şi permit să funcţioneze fără o Casa de Compensaţie.

10.  Lipsa  sistemelor de transmitere şi stocare a informatilor;

România derulează activităţile pe piaţa gazelor, ante şi post încheiere contract prin intermediul informaţiei manipulată de operatori, care transmit datele telefonic, cu nenumărate omisiuni, întârzieri, greşeli etc. Corelaţia între datele vânzătorilor, cumpărătorilor, operatorilor se face în acelaşi mod, fiind necesare „zeci de artificii” pentru a se ajunge la închiderea balanţei lunare. Lipsa sistemelor informatice, care să permită urmărirea continuă cel puţin zilnică (în ţările europene urmărirea se realizează la nivel orar şi există sisteme funcţionale în acest sens), va face imposibilă derularea corespunzătoare a contractelor semnate în sistem bursier.

11.  Lipsa planurilor preventive / reactive pentru situaţii de urgenţă;

Legislaţia europeană şi naţională stabileşte cadrul legislativ pentru întocmirea unor proceduri de acţiune în situaţii de urgenţă. Astfel, temperatura poate să fie o cauză care să determine o situaţie de urgenţă, dar doar dacă aceasta atinge o anumită valoare negativă şi nu aşa cum se întâmplă în prezent, că la oricare 10C, cu plus sau minus, să se declanşeze o „situaţie de urgenţă”. Tranzacţionarea obligatorie prin sistem bursier, se poate face  după stabilirea şi cunoaşterea a ceea ce poate determina nefuncţionarea contractelor în situaţii de urgenţă, când se poate întâmpla, care sunt consecinţele etc.

12.  Eliminarea tuturor restricților juridice care permit „manipularea” directă sau indirectă a prețului: coşul de gaze, obligaţia producătorilor de a pune la dispoziţie, indiferent de circumstanţe, indiferent de contracte gazele la consumatorii reglementaţi, intervenţia statului în stabilirea preţului la producătorul intern;

Piaţa liberă poate funcţiona  doar prin eliminarea subvenţilor, restricţilor, manipulării, interveţiei aleatoare, care astăzi le regăsim impuse prin legea gazelor. Lipsa pieţei libere face ca instituirea bursei ca instrument unic în această piaţă, să nu poată funcţiona decât aruncând riscuri mari asupra celor care tranzacţionează gaze.

13.  Reengineringul sistemului de transport, distribuţie, a interconectărilor şi înmagazinărilor, neadaptate pieţei liberalizate, în care drepturile şi obligaţile trebuie să fie de ambele părţi.

Sistemul de gaze românesc, construit în urmă cu 50 de ani, într-un context tehnic total diferit de ce de astăzi, la care s-a adăugat modificările sub aspectul pieţeii (sursele disponibile, presiunile şi debitele; modificarea zonelor de cerere şi a parametrilor solicitatţi de aceştia), asub aspect juridic şi economic, ar fi necesitat aplicarea unui reeginering al întregului sistem gazier surse-transport-înmagazinare-distribuţie-interconectări, cu cel puţin 10 ani în urmă (acest reenginering a fost dispus în urma unui studiu realizat în România în perioada 1998 -2000, dar care nu s-a pus în operă).

Sistemul gazier existent astăzi în România nu mai poate face faţă, obligaţilor asumate prin contractele stabilite exclusiv pe bursă.

14.  Lipsa implicării statului în promovarea culturii, cunoştiinţelor şi a diseminării informaţiei specifice pieţei de gaze

Bursa este o instituţie care permite desfăşurarea tranzacţilor, dar tranzacţile sunt desfăşurate de persoane şi instituţii.  Activitatea tranzacţionării gazelor pe bursa, are nevoie dincolo de o legislaţie corespunzătoare, de o cultură  specifică, de metode de comunicare, de transparenţă, activităţi care nu sunt promovate, întreţinute si conduse de nici una din instituţile statului roman.

Contractele directe permit în România o abordare mai mult mai informală a derulării acestora, ceea ce face ca multe din riscurile expuse anterior să nu existe.

Înaintea impunerii obligaţiei tranzacţionării gazelor pe bursă, este necesară soluţionarea acestor lipsuri pentru a asigura succesul, altfel se măreşte preţul gazului prin interpunerea unui nou cost, administrativ,  prin efectul legii, acela de comision plătit burselor de gaze. În cazul neglijării realităților și creditării ideii că „dând o lege lucrurile vor și funcționa”, se va întampla ca în toate cazurile din România, când o măsură luată într-un scop va avea ca rezultat exact contrariul, respectiv în locul reducerii prețului la gaze la consumatorul final, vom avea o creștere a acestora.

Printre puţinele modalităţi de funcţionare a pieţei de gaze din România, în situaţia actuală o reprezintă contractele bilaterale, mai exact a existenţei relaţiilor personale dintre angajaţii unor companii care fac efectiv tranzacţile.

Tranzacţia gazelor în România se face pe baza relaţiei personale, contractul fiind doar o formalitate. Inţelegerile interumane ţin seama de toate problemele din piaţă, de lipsa instrucţiunilor şi procedurilor care să soluţioneze, medieze, rezolve o problemă care ar apărea în derularea contractului. Relațile personale, fac ca o problemă apărută în derularea înțelegerii inițiale să fie repede agreată verbal şi formalizată printr-un contract/act adițional la contract. Lipsa modelului de piaţă în principal, dar şi a celorlalte elemente semnalate, fac ca piaţa să funcţioneze informal în prezent.

De remarcat ca mult timp în România gazele naturale se livrau pe baza unor înţelegeri verbale, iar la sfârşitul lunii când se cunoştea efectiv cine a consumat gazele, se încheia formal un contract, atedatat, în care se înscria tot ceea ce s-a întâmplat în timpul lunii.

După punerea la punct a tuturor elementelor semnalate, Bursele vor funcţiona de la sine fără să fie necesară nici o impunere. Până atunci legiuitorul ar pute să :

–          se mobilizeze şi să modifice legilaţia primară, pentru a asigura funcţionarea pieţei;

–          solicite ANRE –ului, instituţie pe care o are în coordonare, realizarea legislaţiei secundare necesare;

–          să solicite Guvernului, să stabilească o strategie pentru liberalizarea reală a pieţei (care să fie şi în avantajul consumatorului) şi în calitatea de coordonator al TRANSGAZ – ca element cheie în funcţionarea pieţei – să implementeze urgent elementele necesare , fără de care funcţionarea pieţei este iluzorie (codul reţelei, operatorul de echilibrare, stabilirea capacităţilor, reengineringul sistemului etc.);

–          modifice Legea gazelor astfel încât să oblige fiecare furnizor de gaze din România să şi realizeze o Politică de vânzare proprie, care să fie făcută publică şi care să permită urmărirea corectitudinii tranzacţilor şi atacarea oricăror suspiciuni asupra încheierii contractelor. Această metodă, ar face cu adevărat transparente tranzacţile și ar permite tranzitul de la sistemul actual de tranzacţionare la cel bursier;

–          propună și dezvolte mecanisme de stimulare a vânzării gazelor pe bursă;

–          dezvolte un larg program de diseminare a informaţiei privind liberalizarea pieţei gazelor naturale şi modul în care consumatorul trebuie să se integreze în ea, astfel încât să beneficieze şi el de avatajele acesteia.

Aceste elemente expuse aici nu sunt spuse premieră, decât în mass media, ele au fost expuse continuu în ultimii 10 ani, fără a fi înţelese şi cu atât mai puţin acceptate. Aruncarea problemei direct la capătul liniei, chiar dacă discutăm de o linie frântă, are un motiv important comisioanele uşoare, sigure şi certe, percepute de operatorii bursieri care ar putea atinge milioane de euro.

Nefuncţionarea contractelor, pierderi, falimente, procese în instanță, distrugeri, pagube, preţuri mai mari la consumatorii finali nu sunt problemele lor, vor fi ale noastre.


Warning: file_get_contents(https://graph.facebook.com/comments/?ids=http://dumitruchisalita.ro/2014/02/24/doar-obligand-tranzactionarea-gazelor-pe-bursa-nu-se-vor-obtine-preturi-mai-mici-la-consumatorul-final/): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.1 400 Bad Request in /home/dumitruc/public_html/wp-content/plugins/facebook-like-and-comment/comments.php on line 17

Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/dumitruc/public_html/wp-content/plugins/facebook-like-and-comment/comments.php on line 19