Rss

PrețCorectLaGaz: Tranzacțiile pe piaţa de gaze se fac fără respectarea Codului Civil

Fără titluLiberalizarea pieței de gaze din România a început fără elementele de bază ale funcționalității ei: modelul de piață, procedurile de lucru, adaptarea legislației la principile pieței libere. Este impetuos necesar, ca în regim de urgență să se rezolve aceste lucruri pentru a asigura legalitatea activităților.

La 1 octombrie 2011 intra în vigoare noul Cod Civil care face referire şi la modul de vânzare a gazelor naturale.

Codul Civil conține două articole care fac referire la vânzarea gazelor naturale:

Art. 1674 – care dă regula generală: Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.”

Art. 1678 – care dă regula specială în ceea ce privește vânzarea bunurilor de gen: “atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen (i.e. gaz natural), proprietatea se transferă cumpărătorului numai după individualizarea acestora prin predare, cântărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului“.

Concepția industriei de gaze din România, ca şi industrie integrată în care vânzarea se făcea la consumatorul final de gaze, respectiv la interfaţa dintre sistemul de distribuţie şi consumator, făcea ca toate gazele vândute să fie măsurate individual pentru fiecare client în parte prin intermediul unui contor.

Codul Civil Românesc este incompatibil cu liberalizarea pieței de gaze naturale, fără aducerea unor completări specifice în Legea gazelor.

Până la separarea activităţilor de extracţie, transport, distribuţie, chiar dacă existau măsurători între aceste activităţi, ele aveau doar o importanță tehnologică, nerealizându-se un schimb de proprietate (a gazelor) la limita acestor activități. În acest context faptele se petreceau cu respectarea art 1678 din Codul Civil.

Separarea diverselor activităţi din sectorul gazelor naturale, apariţia intermediarilor de gaze ca şi furnizori, a determinat efectuarea vânzării în punctele de import, la panourile de predare a gazelor din activitatea de extracţie, la staţile de reglare măsurare ale transportatorului, la panourile depozitelor de înmagazinare. Apreciem că în nici unul din aceste situaţii nu se mai respectă articolul 1678 din Codul Civil, deoarece nu mai există o activitate de măsurare prin care să se individualizeze cantitatea de gaze aferentă fiecărei vânzări. În toate aceste puncte se realizează o singură masurătoare pentru o cantitate care aparţine mai multor clienţi, şi astfel prin măsurare nu se poate “individualiza” cantitatea de gaze pentru fiecare vânzător şi compărător din acel punct, așa cum o cere Codul Civil.

Exceptând vânzarea gazelor la consumatorul final, tranzacţiile de gaze care se efectuează în România nu respectă prevederile art 1678 Cod Civil.

În România „împărțirea gazelor vândute” este realizată de SNTGN TRANSGAZ SA, în condițiile în care:

  • se încalcă principile Directivei Europene 73/2009, privind separarea activității de transport de activitatea de vânzare – cumpărare gaze naturale; practic TRANSGAZ intervine în activitatea de vânzare cumpărare dintre două părţi, impunând cantitatea schimbată de aceştia;
  • nu există nici un act normativ prin care să se stabilească atribuții TRANSGAZ-ului de “individualizare” a gazelor în punctele de măsurare între vânzători și cumpărători; acesta având competenţe exclusiv pe alocarea cantităţilor de gaze transportate în numele utilizatorilor de rețea şi nu asupra operațiunilor de vânzare cumpărare;
  • nu există proceduri și instrucțiuni care să facă procesul de “individualizare” transparent și echitabil pentru toate părţile care tranzacţionează gaze măsurate împreună într-un punct de consum; istoricul situaților mai noi sau mai vechi dovedeşte inechităţi în individualizarea cantităţii.

Liberalizarea pieței presupune desfășurarea mai multor activități de cumpărare și vânzare de gaze în același punct (spre exemplificare într-un punct de intrare în sistemul de transport se pot găsi până la 10 furnizori care cumpără și vând gaze prin același punct și în același timp, chiar dacă se face o singură măsurătoare pentru întreaga cantitate). Asigurarea “individualizării” prin clauze specifice în contracte bilaterale, nu satisface condiţile specificate în codul civil, deoarece acestea pot afecta “individualizarea” unei a treia, a patra etc. pereche de vânzători-cumpărători care se găsesc în acel punct şi cărora trebuie să li se împartă din aceaşi cantitate de gaze măsurată o singură dată “la grămadă”. Cu alte cuvinte, în lipsa unor reguli echidistante, un vânzător/cumpărător este pus în situaţia să “accepte să se închidă pe el”, respectiv să cumpere mai mult / mai puţin decât a consumat în detrimentul celorlalţi vânzători/cumpărători.

Codul Civil prin același art. 1678 vine și permite construcția unei soluții juridice:  stabilirea prin intermediul unui act normativ a unei metode care să permită individualizarea cantității de gaze tranzacționată. Practica pe plan internațional folosește noțiunea de “alocare” ca metodă legală prin care se realizează individualizarea cantității tranzacționată într-un punct în care se realizează tranzacționarea gazelor între mai mulți clienți. Alocarea este o metodă de a “împărții” cantitatea efectiv măsurată între mai mulți cumpărători, într-un mod echitabil și transparent.

Recomandările de bună practică ale European Association for the Streamlining of Energy Exchange – gas (EASEE GAS), elaborate în data de 18 februarie 2009 în Common Business Practice, Interconnection Agreement sunt următoarele:

  • Operational Balancing Account (“OBA”) – metoda prin care fiecărui client i se alocă o cantitate nominalizată, iar diferența pozitivă sau negativă se înregistrează într-un cont de echilibrare specific operatorilor sistemelor adiacente .

Descrierea metodei:

  • Incheierea unei Convenții pentru punctele de livrare între operatorii sistemelor adiacente prin care se stabilește înființarea Contului de Echilibrare al Punctului (CEP) şi responsabilul realizării acestei activităţi;
  • Alocarea zilnică a gazelor naturale tuturor clienților la nivelul nominalizărilor aprobate;
  • Inregistrarea zilnică a cantităților cu Plus sau Minus în CEP;
  • Managementul CEP astfel încât să se anuleze pozițiile opuse care se înregistrează în zile diferite;
  • Vânzarea/Cumpărarea periodică a gazelor naturale din CEP;
  • La încetarea operării punctelor fizice, operatorii își vor vinde/cumpăra gazele naturale existente în CEP la un prêț echitabil.
  • Avantajele metodei:
  • Clienții vor avea în permanenţă gaze la nivelul nominalizărilor aprobate;
  • Posibilitatea urmăririi zilnice a cantităților nominalizate versus consumate;
  • Inexistența unor instalații de reglare a debitelor la panourile de măsură, coroborat cu variația parametrilor de presiune din sistemele adiacente este rezolvată printr-un mecanism cu flexibilitate ridicată.
  • Dezavantaje:
  • La închiderea lunară/anuală a balanței există o cantitate de gaz care nu este cuprinsă în facturi sau există cuprinsă în facturi, dar nu s-a realizat efectiv livrare.
  • Pro-rata, unde fiecărui client i se alocă cantitatea rezultată din aplicarea proporției nominalizării individuale în cantitatea totală la cantitatea efectiv măsurată.

Descrierea metodei:

  • Se calculează care este ponderea nominalizării zilnice a unui client în nominalizarea totala zilnică (pentru toți clienții) aferentă unui punct de livrare;
  • După măsurarea gazelor se înmulțește ponderea aferentă fiecărui client cu cantitatea măsurată și se alocă rezultatul clientului ca individualizarea cantității tranzacționată;
  • Suma cantităților alocate zilnic reprezintă cantitatea lunară livrată
  • Avantaje:
  • Posibilitatea urmăririi zilnice a cantităților nominalizate versus consumate;
  • Dezavantaje:
  • Existența unor diferențe, care pot fi majore între cantitățile nominalizate și cantitățile alocate;
  • Nefuncționarea sistemelor de măsură, întârzierile în raportarea datelor etc. determină proceduri complexe de corecție a cantităților;
  • Balancing CustomerEuropean Association for the Streamlining of Energy Exchange – gas (EASEE GAS) a elaborat în data de 18 februarie 2009 Common Business Practice, Interconnection Agreement : Balancing Customer (“BC”), procedura prin care clienților cu contracte ferme li se alocă cantitatea nominalizată aprobată, iar diferența între cantitatea măsurată și suma alocărilor se gestionează prin contracte flexibile.
  • Descrierea metodei:
  • Alocarea zilnică a gazelor naturale clienților care dețin contracte ferme la nivelul nominalizărilor aprobate;
  • Diferența între cantitatea măsurată și suma alocărilor pentru contractele ferme se gestionează prin contractele flexibile folosind alocarea pro-rata a cantităților
  • Avantaje:
  • Clienții vor avea în permență gaze la nivelul nominalizărilor aprobate;
  • Posibilitatea urmăririi zilnice a cantităților nominalizate versus consumate;
  • Inexistența unor instalații de reglare a debitelor la panourile de măsură la interfața producție – transport corooborat cu variația parametrilor de presiune din sistemele adiacente este rezolvată printr-un mecanism cu flexibilitate ridicată.
  •  Dezavantaje:
  • Există clienți cu contracte flexibile care vor trebui compensați prin stimulente financiare.

 

În anul 2012, proiectul de lege a gazelor, trimis în Parlament, conținea articolele care permiteau aplicabilitatea prevederilor Codului Civil, dar în mod inexplicabil au fost eliminate aceste prevederi . 

Necompletarea corespunzătoare a Legii 123/2012, poate determina refuzul „justificat” al cumpărătorilor de a plăti gazele achiziționate, invocând încălcarea articolului 1678 Cod Civil.

Țările UE au adoptat și legiferat unele dintre aceste metode sau a combinaților dintre ele, excepție face România, unde liberalizarea a luat-o înaintea legislației cu încălcarea Codului Civil.

Campania Preţ Corect La Gaze, îşi propune să vină în întâmpinarea instituţiilor, diseminând informaţii necesare funcţionării pieţei prin: