Rss

Reprezentanții din Consiliile de Administrație în perioada interbelică

aug 30 sd 1 coruncaAdministrarea societățiilor cu capital de stat a reprezentat întotdeauna o tentație. În perioada interbelică această tentație a fost limitată, prin limitarea alegerii în aceste funcții doar a personalitățiilor mediului academic, bancar, avocățesc, reprezentanți ai unor aosciații profesionale etc., a căror reputație nu se lăsa pătată de nici un fel de acțiun.

Înființarea în anul 1925 a Societății Anonime SONAMETAN, societate cu capital mixt 85% capital de stat și 15% capital privat, cu scopul de a explora, exploata, transporta și distribui gazele naturale din Transilvania, a determinat stabilirea conducerii societății unui Consiliu de Administrație.

Potrivit articolului 20 din Statutele Societăţii SONAMETAN, societatea era administrată de un Consiliu format din 12 membri, din care 4 erau numiţi de guvern, iar restul de 8 membri, erau aleşi în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor, pe o perioadă de 4 ani. Statul, în postura sa de actioner majoritar, va participa la aceste alegeri; capitalul particular îşi asigura prin statute majoritatea de 2/3 în Comitetul de direcţie, în Consiliul de Administraţie şi în Comitetul de Cenzori.

Consiliul de Administraţie era condus de un preşedinte ales dintre membrii componenţi ai acestuia. Preşedintele era ajutat în activitatea sa de un vicepreşedinte, ales anual de către Consiliul de Administraţie care se întrunea în cadrul unor şedinţe ori de câte ori era nevoie. Şedinţele erau prezidate de preşedinte sau, în lipsa sa, de vicepreşedintele consiliului. Hotărârile luate cu acest prilej erau considerate valabile doar în cazul participării a cel puţin jumătate din numărul membrilor consiliului şi numai dacă ele întruneau majoritatea absolută de voturi ale membrilor prezenţi şi ale celor reprezentaţi. În caz de paritate, votul celui care prezida şedinţa era hotărâtor. Discuţiile şi hotărârile luate se consemnau într-un proces-verbal care era semnat, obligatoriu, de toţi cei prezenţi.

La şedinţele consiliului lua parte şi comisarul Guvemului care beneficia de vot consultativ. Tot în Statute exista prevederea potrivit căreia Consiliul de Administraţie avea datoria ca, la sfârşitul fiecărui an, să întocmească un raport asupra activului şi pasivului societăţii, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul de Finanţe, prin Oficiul de Îndrumare şi Coordonare Financiară. Raportul se supunea atenţiei cenzorilor în vederea examinării şi verificării lui cu cel puţin o lună înainte de întrunirea adunării generale. Raportul-bilanţ, însoţit obligatoriu de observaţiile făcute de către cenzori, era supus de către Consiliul de Administraţie aprobării Adunării Generale. Se prevedea de asemenea, obligativitatea, în sarcina Consiliului de Administraţie, “de a da publicităţii acest bilanţ în paginile Monitorului Oficial”, cu cel puţin 15 zile înainte de data convocării adunării generale.

„Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii, o bună reputaţie mai de dorit decât argintul şi aurul“.

În calitate de membri ai Consiliului de Admininstraţie, din partea statului regăseam în Consiliul de Administrație al SONAMETAN, Virgil Tacit preşedintele Consiliului de Administraţie al Băncii Albina, Ion N. Anghelescu președinte al Asociației Economiștilor din România, Ion I. Demetrescu, directorul general al societăţii Creditul Minier, Ion Popescu – general de divizie.

În ceea ce priveşte reprezentanții mediului privat în cadrul Consiliului de Administratie al SONAMETAN, îi regăseam pe:

  • Ludovic Mrazec – Academicianul Ludovic Mrazek este personalitatea care și-a pus amprenta asupra dezvoltării extraordinare înregistrate de geologia românească la începutul sec. al XX-lea. El este primul specialist român care a susținut originea organică a petrolului. De numele său este legată și înființarea ”Institutul Geologic al României”.
  • Constantin Buşilă – professor, Fondatorul Institului Român de Energie în anul 1926 la înființarea Institutului Român de Energie (IRE) care deși activează și azi sub un alt nume, activează sub același acronim IRE, fondează revista cu numele ,Buletinul Institutului Român de Energie
  • Constantin Ioan Motaș – doctor în științe inginerești, primul Administrator de Sechestru al Societății Ungare de Gaz, fondatorul Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Gaz Metan.
  • Ion I. Lapedatu – profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale si Industriale din Cluj, viceguvernator al BNR, membru de onoare al Academiei Române
  • Rădulescu – consilier la Curtea de Apel din Bucureşti
  • Emil Haţieganu – jurist, membru de onoare al Academiei Române
  • Dumitru Alimănişteanu – absolvent al Institutului de Mine din Paris, fost Ministru de Finanțe
  • Constantin I. Angelescu – medic și profesor universitar român, membru de onoare al Academiei Române. A fost ministrul instrucțiunii publice si prim ministru interimar al României a fost cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington.

Biblia afirmă: „Un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii, o bună reputaţie mai de dorit decât argintul şi aurul“. Un nume bun se dobândeşte în timp, în urma multor gesturi mici. Cu toate acestea, pentru a-⁠l păta nu este nevoie decât de o singură acţiune nesăbuită.

În acest sens oamenii care au o reputație larg recunoscută și importantă pentru activitatea lor curentă, se vor lăsa mai greu convinși în a lua decizii greșite sau chiar ilicite.

Astfel, o preluare din modelul din perioda interbelică, de alegere a membrilor în Consiliile de Administrație din partea capitalului de stat, ar putea să fie una din cheiile succesului în companiile cu capital de stat.