Rss

107 ani de la descoperirea întâmplătoare a gazelor naturale în România

cap eruptie sarmasel22 aprilie 1909 se considerată, ca fiind data la care s-au descoperit gazele naturale în România. În fapt este data la care în urmă cu 107 ani, s-a produs o puternică erupție de gaz, în timpul forajelor pentru descoperirea sărurilor de potasiu, care a anulat ipoteza că în scoarța terestră există doar acumulări mici, neînsemnate de gaze și care nu merită să fie exploatate.

Forajele pentru descoperirea sărurilor de potasiu, necesare în industria de armament, au determinat descoperirea întâmplătoare a gazelor naturale.

Presupunerea că în Bazinul Transilvaniei, pe a cărui bordură apar înşiruite masive de sare, s-au depus şi săruri de potasiu, a avut susținători și opozanți. Astfel, B. Cotta susținea că zăcămintele de săruri de potasiu trebuie căutate în interiorul Depresiunii Panonice, pentru motivul că după depunerea clorurii de sodiu apele, concentrate în săruri bazice, s-au scurs din Bazinul Transilvaniei în marele Bazin Panonic. A Koch, în anul 1880 a emis părerea că sărurile bazice ale Mării Mediteranene din Bazinul Transilvaniei trebuie căutate în acest bazin undeva pe la mijloc, unde s-au retras apele după depunerea clorurii de sodiu.

scan230041

În 29 septembrie 1907, la 60 m depărtare de linia ferată Luduș-Bistrița, în piața din Sărmaș se fixează prima locație. Forajul executat sub conducerea lui Fr. Böhm, a început la 6 februarie 1908, orele 2 p.m.  Sondajul progresând, la 580 m adâncime, întâlnește țâșniri puternice de ape sărate subterane împiedecând în mare măsură adâncirea lucrărilor de sondaj. Este oprit la 627 m adâncime, în 8 Octombrie 1908, orele 10 a.m., din cauza viiturilor de apă sărată cu urme de gaze.

Neatingerea adâncimii proiectate (1000 m), îl determină pe geologul Karoly Papp să fixeze a doua locație pentru foraj. Stabilirea celei de a doua locații ia în considerare ca punct de plecare masivul de sare de la Cojocna, intenționându-se ridicarea unui profil geologic între Cojocna și Sărmaș. Alegerea locației sondei 2, a fost influențată de povestea unui localnic, luat în trăsura geologului pe când acesta se deplasa între Turda şi Cojocna. Acesta a povestit despre modul de tratare a reumatismului a descris un loc mlăștinos de pe moșia lui Banfy, la Sărmășel din care emană gaze care aprinse ard.

Descoperirea gazelor naturale determinate de povestea unui țăran, luat în trăsura geologului, responsabil cu lucrările de foraj, pe când acesta se deplasa între Turda și Cojocna, despre modul de tratare a reumatismului, descrind mlaștina de pe moșia lui Banfy, la Sărmășel unde se ivesc gaze care aprinse ard.

crater teren eruptiv de gaz sarmasel 19-5-30 gh

În imediata apropiere a acelui teren, pe moşia lui Anton Vessprémy, se fixează locaţia sondei 2 la data de 26 iunie 1908, proiectată la adâncimea de 1500 m.

Sondajul al II-lea este început la data de 26 noiembrie 1908, cu tubul de 458 mm diametru şi după câteva luni întâlnind la intervale țâșniri puternice de gaz, la început neglijate – este oprit la adâncime de 301,90 m cu un tubaj de 252 mm, întâlnind țâșniri de cantități enorme de gaz, ca dintr-o supapă ventil a unui uriaș monstru subteran. Din cauza presiunii enorme a erupției gazului la opinarea ing. Fr. Bohm însărcinat cu lucrările de sondaj, sondajul este oprit la adâncimea menționată.

În timpul forajului au apărut o serie de dificultăți legate de emanațiile de gaze. La 22 m s-au semnalat primele urme de gaze care, gazul țâșnind s-a aprins la orificiul sondei şi ardea fără pericol. La 11 decembrie 1908, începând cu adâncimea de 114 m s-au intensificat manifestările gazelor naturale, „…gazul năvălind cu un zgomot puternic și aruncând muncitorii de pe turnul sondei la pământ; care numai după după trecerea spaimei începuseră stingerea incendiului.” Flăcările ce se ridicau până sus au aprins tot ce era combustibil astfel încât numai după 10 ore de muncă grea a putut fi stins focul. După această luptă cu focul muncitorii continuă lucrările. Lucrările noi se continuau cu greu fiecare metru parcurs deschidea noi strate de gaze care determinau noi erupții de gaz devenind insuportabile. La 12 ianuarie 1909 se atinge adâncimea de 160 m şi o nouă erupție, cea mai puternică de până în acel moment determină gazul să arunce apa din puț la 15-20 m înălțime. Muncitorii care lucrau la forarea sondei nu au mai cunoscut o asemenea situație fiind surprinși de zguduirea pământului, udați și plini de nămol sărat dar dând dovadă de un curaj extraordinar continuau lucru. Începând cu adâncimea de 207 m gazele au devenit din ce în ce mai puternice, înregistrându-se o presiune de 10 atm și un debit de 3800 mc/oră, întrerupându-se pentru câtva timp sondajul. Autoritatea superioară ordonă continuarea lucrărilor și „… de fapt munca reîncepe după terminarea mijloacelor și regulilor de precauțiune”. Când s-a atins adâncimea de 228 m a avut loc din nou o erupție violentă urmată de un incendiu prin aprinderea gazelor de la o lampă de petrol, incendiu care a dus la distrugerea turlei. După stingerea focului gazele au fost dirijate lateral până s-a montat o nouă turlă, după care s-a omorât sonda și s-a continuat forajul până la 302 m, adâncime de la care forajul nu a mai putut fi conținut din cauza unei erupții foarte puternice de gaze. Aceasta s-a produs în data de 22 aprilie 1909, dată considerată ca fiind momentul descoperirii primului zăcământ comercial de gaz metan din România. Erupția gazelor de la Sărmășel a ridicat o mare întrebare: „Ce este de făcut cu acest izvor uriaș de energie?”

focul sarmasel in urma eruptiei 1911fd

În 22 Aprilie 1909 cantitatea de gaze măsurată la sonda 2 Sărmășel, de către profesorul Herman M de la Academia de Mine din Schemitz, a fost de 912.124 mc/zi, viteza de degajare a acestuia stabilită cu ajutorul unui tub Pitot, era de 193 m/s, presiunea de 100 bar. Cu această cantitate enormă de gaz debitată de Sonda nr.2 de la Şărmășel, devine a IV-a din lume la acea dată, fiind întrecută numai de sonda de la Pittsburg cu 83.000 mc/ora, de sonda Hoge din Pennsylvania cu un debit de 70.750 mc/ora şi de sonda Matson-Terrain cu un debit de 41.150 mc/ora.

Descoperirea gazelor a fost privită cu mâhnire de către cei care doreau descoperirea sărurilor de potasiu, atât de trebuincioase industriei de armament din acea vreme și a fost nevoie de timp și un om care să acorde importanța noii resurse: gazul.

 

Filmul descoperirii gazelor naturale.